Daca va intrebati cum arata casuta din povesti ….iat-o!!! micuta, draguta, colorata, un locsor care miroase, se simte si se rosteste “acasa”
Chiftelute, sarmalute, gratarel , fiertura, ciorbita, bors, si toate din peeeeeesteeeee
Sunt linistita, poate pentru prima oara simt o liniste profunda, ceea ce nu-i rau de loc. Dar probabil ca Cel de Sus s-a invatat cu mine altfel…zbuciumata, fara stare, cu putine zile de stat acasa….si de ce m-ar lasa intr-o astfel de linistite ?!
Asadar…de la inceputul anului m-au urmarit cateva belele, poate nu cele mai grave, dar care sigur mi-au afectat starea de bine.
Incep cu un genunchi drept pe care-l credeam rezolvat pe viata si de fapt n-a fost – ca urmarea ritmul si placerile mele au capatat o alta forma si dimensiune. Poti sa inveti si din asta, dar a trebuit sa exersez rabdarea la nivel mega-giga- extrem. Bineinteles ca aici sfaturi am primit cu carul, oameni binevoitori cu idei filosofice bazate pe experienta mai putin proprie: ”bucura-te de lucrurile marunte…uite-te cum cad frunzele si simte o bucurie….citeste,roaga-te, iubeste ….. “. Capitolul ortopedie e destul de clar in mintea mea acum….dupa un research pe internet si prin Europa, concluzia este ca sunt pe un drum bun, cu calea batuta, daca vine vre-un deal spre mine voi vedea daca-l sar sau il ocolesc, oricum mai departe sigur merg.
Punctul 2 al palpitatiei – mi s-au stricat masinile in continuu (un accident considerabil cu microbuzul, urmat de stricarea lui ”de zi cu zi” ca sa zic asa – cred ca servisurile castiga un procent bun de la reparatii de Ford Transit). Celelalte masini (inchiriate pe perioada taberelor, masina proprie, etc) au atarnat si ele la bugetul general cu mici stricaciuni.
De curand… am racit zdravan… dar nu o raceala slabuta cu tusit si muci….nuuuuu…ceva serios, ca imi trebuia. Ceva de genul nefrita acuta cu antibiotice injectabile la 8 ore. O placere .
Si acum ca m-am plans destul …..astept cu nerabdare urmatoarea jumatate de an pe care o presimt plina de lucruri foarte bune…asa ca sa echilibreze balanta
Dupa un intens research in Europa, am ajung in oraselul Ebersberg unde Haller si Harry s-au straduit sa ma ajute sa schiez pana la 80 de ani (cam asa suna cererea mea – domne’ va rog eu, se poate sa imi faceti un genunchi atat de bun incat sa ma ajute sa schiez pana la 80 de ani si nu numai ?!) .
Multumesc familiei Bog si lui Emil Bituleanu pentru recomandarile spre aceasta clinisca si multumesc lui Matei pentru mancarica savurata in fiecare zi si pentru concediul de la Ebersberg
O escaladare prin Jant cu asigurare de blugii vecinului
si o coborare domoala prin poieni neumblate
Inafara taberelor si a muncii de la magazin, am mai scris o fila in capitolul amintirilor frumoase si foarte frumoase :
M-am tot gandit daca sa merg sau nu la Hintertux….ceva treaba la magazin ma impiedica sa doresc macar sa merg, apoi ceva dubii si dureri de genunchi, apoi ceva intrebari legate de partea financiara .. . de fapt nu ma impiedicam decat eu, cam asta a fost concluzia, si nu e nimic care sa ne opreasca sa facem ce ne dorim si ce simtim, decat noi insine. Asa ca am aruncat chiuveta pe geam:d , ca sa zic asa, si am plecat
Si … fulgii de aici imi aduc o bucurie enorma, nu puteam sa traiesc bucuria asta din magazin, din casa sau din bar
Revin cu detalii de SUS




















































